Despre Heraldică

ISTORIA HERALDICII

Heraldica [lat. heraldus, fr. héraut - crainic] este forma vizibilă a unui slogan (motto) şi a unui simbol (sigiliu oficial).

Heraldica în Preistorie

Heraldica în Antichitate

În antichitate era o Hiero-glifă (Semn sfânt) şi Logogramă (Literă cuvânt ) . Care aveau rolul de a proteja omul,luptătorul de către zeii lui sau spiritele naturii.  Scopul era recunoașterea adversarului de sub armura de metal şi piele (coif,platoşe,zale) sau de a intimida agresorul ostil  sau de a impresiona un grup uman,o naţiune străină.

Acesta a fost scopul iniţial de a oferii protecție şi auto-sugestia de protecţie,şi de a covinge vizual  privitorul sau adevrsarul că "Semnul sfânt" de pe hainele şi scutul tău atrage contra lui "Mânia Zeilor, mânia cerului" .

SCOPUL HERALDICII

Heraldica arată intenţia unei persoane, instituţii, localităţi, provincii sau unui stat de a revendica vizual  respectul,admiraţia originii ,măreţia,intimidarea vizuală sau teama mistică,descurajarea paşnică  ,sau  admiraţia  originii sau a istoriei şi civilizaţiei acelui care o afişează : dorin ca la simpla vedere să obţină  admiraţia ,descurajarea (intimidarea) ,respectul  sau teama mistică  ce privesc istoria sau originea afişată vizual pe heraldică ,blazon,stemă sau sigiliu (pecete)..

DEZVOLTAREA HERALDICII

Cu timpul s-a dezvoltat o  adevărată artă şi ştiinţă  (  știința specială a istoriei )a Heraldicii. Şi odată cu Heraldica au apărut falsificatorii,impostorii . Simbolul Iniţial a devenit sigiliu UNIC sau BINAR (CER şi NOBIL ARISTOCRAT) . Dumnezeu şi regele devin una  cu sensul de INVINCIBIL "SFÂNT şi OFICIAL" În jurul sigiliului  popular PECETEA sa creat  BLAZONUL  dela cuvântul egiptean BLASEN  ,lat. SCUTUS 

 știința specială a istoriei care are drept scop stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea și evoluția  stemelor unui stat, oraș, familie, persoană corporație etc.şi a mesajului vizual transmis  în exterior societăţii umane.

Utilizarea heraldicii, ca manifestare simbolică, este atestată încă din preistorie, evoluând odată cu societatea și ajungând în Evul Mediu la dezvoltarea sa maximă.

Heraldica are două componente principale: artă heraldică și știință heraldică.

Arta heraldică este partea heraldicii care se ocupă cu punerea în practică, cu realizarea, stemelor, conform științei heraldice.

Evident apare mult mai devreme decât știința propriu-zisă. În Evul mediu apare în sec. al XI-lea în Germania, la concursurile ce s-au desfășurat la Göttingen în anul 934, unde se pare că s-au purtat, de către cavaleri, bucăți de stofă potrivite în maniera ulterioară de alcătuire a stemelor. Perioada cruciadelor si perioada de înflorire a turnirelor (sec. al XIII-lea - sec. al XV-lea) sunt apogeul dezvoltării acestei arte. Declinul se produce începând cu sec. XVI când aristocrația începe să piardă teren în favoarea monarhilor, statul centralizat să ia loc divizării feudale.



Heraldica Modernă Utilitară